Imaginați-vă un drum care străbate câmpii, munți, dealuri și văi. Acesta este parcursul României prin istorie. Iar acum am ajuns într-o poiană și avem în față două cărări. Una care urcă spre creasta muntelui și una care coboară în negura pădurii. Iar noi, cetățenii României de astăzi suntem chemați să decidem ce cărare alegem. Putem alege să coborâm în desiș unde sunt copaci și crengi uscate, dar vom rata șansa de a ne ridica și de a vedea pădurea de deasupra. Deasupra lucrurile sunt mai limpezi. Într-o cameră întunecată nu vezi praful și pânzele de păianjen, dar când aprinzi lumina toate se văd cu claritate. De deasupra e întotdeauna mai ușor să vezi amenințările și pericolele care pot apărea. Eu simt că multe lucruri bune se vor întâmpla în România dacă facem alegerea corectă.

Iubirea nu se votează, dar definirea căsătoriei da. Așa că haideți să decidem împreună încotro va merge România!
Cred că este un moment istoric la fel ca Răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan, sau ca Unirea lui Mihai Viteazul, ori ca Declarația de independență a lui Mihail Kogălniceanu sau ca Marea Unire din 1918. Dacă nu facem nimic în astfel de momente trece istoria pe lângă noi. Să nu spui nimic este o formă de complicitate.

Niciodată în istorie nu a biruit binele dacă oamenii buni au stat acasă și nu au făcut nimic. E absurd să credem că facem bine dacă nu facem nimic. Este atitudinea ideală pentru instaurarea unei dictaturi. Asta și-a dorit regimul comunist: oameni cuminți, fără părere, fără voce, oameni care să execute în liniște ceea ce li se dictează de către mai-marii partidului.

Acest referendum este primul din istoria românilor care a fost cerut de cetățeni. Dacă el este rău înseamnă că democrația, pentru care au murit oameni la Revoluția din 1989, este rea.
Dumnezeu să ne dea gândul cel bun pentru ca uniți să decidem cu înțelepciune pentru viitorul țării noaste. Binecuvântează Doamne România!

Andrei Grosu

P.S. Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic. (Edmund Burke)